In Media

Valoarea adăugată este un concept economic care semnifică diferența dintre prețul de piață și suma costurilor materiale încorporate într-un bun sau serviciu. Cu alte cuvinte, înseamnă valoarea nou creată în economie prin aportul forței de muncă, al tehnologiilor și informației. Suma agregată a tuturor valorilor adăugate stă la baza determinării Produsului Intern Brut (PIB). Valoarea adăugată se obține, preponderent, în sfera economică, în întreprinderile mari sau mici.

Despre PIB,… numai de bine

PIB-ul este un indicator de sinteză al economiei naționale  pe seama căruia se fundamentează întreaga planificare macroeconomică. Stă în centrul filosofiei bugetare anuale: artizanii construcției bugetare pornesc, în fiecare an, de la evoluția probabilă a acestui indicator. Etapa următoare presupune definirea mărimii ”coeficientului fiscal”: acesta este un indicator specific lumii reci a finanțelor, care arată valoarea maximă a veniturilor bugetare ce poate fi realizată într-un an, pe calea prelevărilor fiscale. Coeficientul fiscal se exprimă în procente, pentru anul în curs acesta fiind de 30,32%. Din acest punct se armonizează cheltuielile necesare cu sursele de acoperire. Odată finalizat bugetul, din veniturile publice colectate statul își finanțează sectoarele economice aflate în subordine, sectoare apreciate ca mari consumatoare de venituri publice (implicit de valoare adăugată). În cadrul acestor cheltuieli, un loc aparte îl ocupă salarizarea aparatului de stat.

Statul se faultează singur

Astăzi, 1,22 milioane de angajați activează în sistemul bugetar, adică 25% din totalul forței de muncă angajate (4,9 milioane). Din totalul salariaților plătiți din bani publici, la finele lunii iunie 2018, 65% (cca 800 mii) lucrau în administrația publică centrală și 35% în aparatul de stat local, supra birocratizat. Conform datelor Eurostat, România a înregistrat pe 6 luni din 2018 cea mai mare creștere a numărului de salariați la stat din UE: în 2017 s-au ”creat” peste 20.000 locuri de muncă, iar în 6 luni din 2018 încă 18.000 locuri de muncă.

Dacă mai adăugăm aproximativ 250 mii de asistați social, avem un tablou sugestiv al politicilor economice și sociale practicate de guvernanți. Ne mai mirăm că angajatorii din economie nu mai găsesc persoane dispuse să lucreze?! Prin concurența pe care o practică statul cu întreprinderile economice, se faultează singur. Compromite creșterea valorii adăugate, implicit a veniturilor bugetare. Cum își va menține statul capacitatea de plată față de angajații săi? Dar față de pensionari? Atâta vreme cât nu se întrevăd premise ale creșterii valorii adăugate…

Avantajele muncii la stat și marea inerție a bugetarilor

De ce se îngrămădesc românii să lucreze la stat? Din mai multe motive: lefuri mai mari decât salariile din economia reală, program de lucru fix și lejer, responsabilitate minimă, competențe solicitate puține, lipsa indicatorilor de performanță etc. Toate aceste ”avantaje” reprezintă în același timp cauze ale birocrației, ineficienței, abuzurilor, fraudelor etc. în sectorul public. O mare parte a bugetarilor este ancorată într-o inerție amorfă atât de mare încât uneori îți vine să crezi că ”dacă ar lipsi din peisaj, poate că lucrurile ar merge mult mai bine fără ei ”!

CITEȘTE articolul integral în Graiul Maramureșului din 17 august 2018.

Lasa un comentariu

Contactează-ne!

Trimite-ne un mail