In Media

Interviul Graiul MM cu analistul financiar conf. univ. dr. ec. Vasile BÎRLE

– publicat în 12 ianuarie 2018 –

Cu o bogată experienţă profesională în domeniul finanţelor, conf. univ. dr. ec. Vasile BÎRLE – iubitor de provocări – se lansează în 2006 în activităţi independente şi dezvoltă în paralel şi o carieră universitară. Păstrează astfel legătura cu practicienii din zona business şi menţine contactul cu teoria de ultimă generaţie. Din 2009 este doctor în economie, postură pe care o ia foarte în serios, dat fiind că se specializează în… diagnosticarea firmelor. A conceput numeroase lucrări pe domeniul economic şi financiar, specializându-se în permanenţă atât în ţară, cât şi în străinătate. Între preocupările sale, un loc de seamă îl ocupă analiza economico – financiară şi calculaţia costurilor, atât din perspectivă practică, cât şi teoretică. Susţine, de asemenea, conferinţe în cadrul unor evenimente naţionale şi internaţionale. Colaborator al paginilor de Economie din ”Graiul Maramureşului”, pune sub lupă câteva dintre cele mai importante modificări legislative din zona finanţelor.

– Anul 2018 aduce o serie de modificări legis­lative în domeniul fiscalităţii. În calitatea dvs. de expert în acest domeniu şi de auditor financiar, care consideraţi că sunt ”vedetele” acestor noutăţi legislative?

– Modificările fiscale făcute prin Ordonanţa nr. 79/2017 se referă la mai multe capitole ale Codului Fiscal, cum ar fi: impozitul pe profit, TVA-ul, impozitul pe venit, contribuţiile sociale şi altele. La unele capitole s-au făcut doar mici ”ajustări” ale asietei fiscale, pe când la altele s-au produs modificări semnificative ale mecanismului de impozitare. Fiind multe noutăţi, voi aminti câteva, cu o arie de implicare mai vastă.

Microîntreprinderile, de exemplu, adică acele unităţi economice având unul sau mai mulţi angajaţi, dintre care cel puţin unul este plătit cu normă întreagă, vor suporta un impozit pe venit în cotă de 1% aplicat la venituri. Aceeaşi cotă de 1% se va aplica şi în situaţia în care, din însumarea normelor parţiale ale angajaţilor, va rezulta cel puţin o normă întreagă. Microîntreprinderile care nu au salariaţi vor plăti 3% din veniturile obţinute. Încadrarea unităţilor economice la microîntreprinderi are ca bază nivelul veniturilor anuale până la un milion de euro. Spre exemplu, pentru anul 2018, se vor avea în calcul veniturile din 2017 la cursul euro/ leu din data de 31 decembrie 2017.

O altă schimbare este aceea că impozitul pe veniturile din salarii a fost redus de la 16% la 10%. Apoi s-au făcut unele ”ajustări” pozitive ale deducerilor personale, acele plafoane care se scad din venitul brut înaintea impozitării. Spre exemplu: pentru un salariat cu minimul pe economie, care avea în întreţinere două persoane, deducerea personală a fost de 500 lei, în 2017, la salariul de 1.450 lei/lună. În 2018 deducerea va fi de 830 lei pentru un salariu de 1.950 lei/lună. Este bine să precizăm că aceste deduceri se aplică doar la funcţia de bază şi sunt degresive până la plafonul de 3.600 lei, limită de la care nu se mai acordă.

Un alt capitol atins de modificări la acest început de an este cel al contribuţiilor, numite şi parafiscalitate: în marea lor parte vor fi reţinute din venitul brut prin stopaj la sursă de la angajaţi, inclusiv acelea care până în 2017 se plăteau de către angajator. Angajatorul va suporta o cotă de 2,25% reprezentând asigurarea pentru muncă.

Cotele contribuţiilor transferate în regimul de stopaj la sursă sunt: 25% pentru asigurările sociale şi 10 % pentru sănătate. În situaţia acelor activităţi care se desfăşoară în condiţii deosebite, contribuţia socială va fi de 4%, iar pentru condiţiile speciale de 8%. Angajaţii cu contracte individuale de muncă cu timpi parţiali vor suporta un nivel al contribuţiilor calculat la salariul minim pe economie. În Ordonanţă sunt prevăzute şi excepţiile de la regulă. Astfel, unele categorii de angajaţi vor plăti contribuţiile la venitul realizat: elevii şi studenţii aflaţi în perioada de şcolarizare şi cu vârsta de până în 26 ani, ucenicii cu vârsta de până în 18 ani, pensionarii pentru limita de vârstă care nu încasează pensii speciale (de serviciu) etc.

– Să ne referim şi la posesorii de capitaluri şi la activităţile independente.

– În primul caz, practic, este vorba despre forma de remunerare a capitalului investit, adică despre dividende. Cota de impozitare a veniturilor din investiţii financiare rămâne tot 5%, dar se va plăti şi o cotă de 10% drept contribuţie pentru sănătate. Cota de 10% se aplică la salariul minim pe economie. Pentru a ne face mai bine înţeleşi, să luăm ca exemplu o persoană care încasează dividende în sumă de 50.000 lei: va plăti în total suma de 4.780 lei formată din 2.500 lei impozit pe dividende (50.000*5%) şi 2.280 lei contribuţie la sănătate (1.900*10%*12 luni).

De precizat că, în anul 2017, persoanele care aveau calitatea de angajat nu erau obligate să plătească contribuţia la sănătate. În ceea ce-i priveşte pe cei care obţin venituri din activităţi independente, aceştia vor plăti contribuţia la asigurările sociale în cuantum de 25% (CAS), calculată în funcţie de venitul declarat, care nu poate fi mai mic decât salariul minim pe economie. Contribuţia la sănătate (CASS) pentru cei cu activităţi independente este de 10%, care se va calcula în aceleaşi condiţii cu CAS.

– Ca analist financiar, cum apreciaţi direcţia şi sensul acestor modificări aduse fiscalităţii, mai ales că ele s-au făcut în luna noiembrie a anului trecut?

– Aţi remarcat un aspect important: anume că Guvernul a intervenit asupra Codului Fiscal, cu o lună îna­intea intrării în vigoare a modificărilor aduse. Un astfel de procedeu nu este singular în istoria postdecembristă. Aş dori să precizez că, la art. 4 din Codul Fiscal în vigoare după 2015, se stabileşte că modificările ”intră în vigoare în termen de 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României”. Este bine de ştiut că, începând cu anul 2003 şi până în 2015, acelaşi art. 4 avea un alt conţinut: ”se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia”. Vă rog să observaţi diferenţa. O astfel de prevedere a fost necesară pentru asigurarea unei reglementări fiscale predictibilă.

Referitor la scopul modificării legislaţiei fiscale, aceste schimbări ţin de asigurarea de resurse suplimentare. Să luăm spre exemplificare impozitul pe veniturile microîntreprinderilor coroborat cu creşterea plafonului la un milion de euro. În această categorie se include marea parte a IMM-urilor. Ce câştigă ANAF-ul? Un cost al administrării fiscale mai redus, un plus de venituri fiscale peste ce se încasa din impozitul pe profit, o evaziune fiscală la impozitul pe profit aproape de zero, urmărirea mai facilă a încasărilor. Ce se întâmplă la contribuabili? Unităţile de producţie vor resimţi din plin, în sens negativ, această măsură, măsură pe care unităţile de prestări servicii o vor resimţi mai puţin. În structura capitalului, cel autohton va resimţi mai serios această modificare.

CITEȘTE tot interviul publicat de Graiul Maramureșului în 12 ianuarie 2018.

Lasa un comentariu

Contactează-ne!

Trimite-ne un mail