In Media

O activitate este eficientă atunci când rezultatele obținute sunt superioare eforturilor făcute. În analizele economice, eficiența se exprimă prin indicatori specifici: eficacitate, randament, productivitate, rentabilitate. Gestionarii activităților economice, dar și cei ai bugetelor publice, își  propun să obțină rezultate cât mai bune la un anumit nivel al consumului de resurse disponibile. Unii chiar reușesc!

• dezideratul eficienței și prăpastia dintre cuvinte și fapte

În economia reală, eficiența se impune de la sine: nicio afacere nu rezistă pe piață dacă nu este eficientă. În ceea ce privește administrarea banului public, lucrurile stau puțin diferit, deși n-ar trebui. Eficiența este clamată în luările de cuvânt ale guvernanților și edililor, indiferent de culoarea politică în care s-au vopsit, fiind invocată în toate fundamentările făcute la Legea bugetului. Mai mult, ni se comunică faptul că este imperativă. Atât! Gestionarii de bugete ne transmit că pentru ei eficiența înseamnă mult (Totul, tovarăși), o condiție cheie, un deziderat, o preocupare fundamentală, iar stoparea acțiunilor în care se risipește banul public reprezintă o prioritate… Bla, bla, bla! Între vorbe și fapte, mare-i prăpastia!

• modelul norvegian și cel… mioritic

România are parte de un buget mic față de alte țări europene, dar reclamă nevoi multe și foarte scumpe. Procesul de administrare bugetară se manifestă cu o meteahnă ciudată: dacă sunt bani în visteria țării, musai trebuie cheltuiți. Cum? Mai contează?! Pentru unii, da! Norvegia, un stat social-democrat în adevăratul sens al termenului, își ghidează politica economică și socială după un principiu fundamental: prezumția responsabilității statului pentru bunăstarea cetățeanului. Nicio deosebire dintre teza norvegiană și cea românească, de stânga. Ba da, este una: la ei se respectă, la noi doar se zice! Chiar dacă bugetul Norvegiei este excedentar, alocarea banilor publici se face numai atunci când un proiect care solicită finanțare îndeplinește criteriul de eficiență. Chiar dacă banii le prisosesc, ei își respectă principiul!

• ce scumpi sunt banii publici…

Banii publici sunt mai scumpi decât cei din economia reală! Pentru colectarea lor în trezoreria statului se fac și cheltuieli cu administrarea fiscală, și nu puține. Un motiv în plus pentru a așeza eficiența pe fundamente de prioritate. Cum se face, însă, că banii pe care-i plătește statul pe achiziția de lucrări, bunuri sau servicii sunt mai scumpi față de media pieței? De ce un kilogram de cuie costă de 10 ori mai mult pentru firmele statului? Ca să nu mai spunem că o mare parte dintre lucrările făcute de instituțiile statului sunt de mântuială, de o calitate îndoielnică, motiv pentru care vor trebui refăcute pe alți bani publici. Un lucru mai grav este acela că lucrările publice nu generează efecte colaterale, benefice pentru societate, pentru mediul economic. O fi vorba despre irosirea banului public?!

• kilometri de șosea, mai puțini decât cei de cheltuieli

Ne plângem pe bună dreptate de lipsa, dar și de calitatea îndoielnică a infrastructurii rutiere. Se motivează de către guvernanți că banii nu sunt suficienți pentru investiții, că licitațiile trenează, că exproprierile blochează sau că studiile de pre și fezabilitate sunt expirate etc. De ce nu se întreabă cineva, poate o ”comiție” parlamentară, unde s-au dus miliardele de lei consumate în infrastructură, în ultimii 10 ani? Nu-i greu de făcut niște socoteli simple. Este nevoie numai de tabla adunării, nu sunt necesare operațiuni cu logaritmi. Comparând consumurile cu întreținerea și repararea unui kilometru de șosea (îngustă) făcute în 5 ani, se va constata că sunt mai mari decât cele solicitate pentru construirea unui kilometru de șosea rapidă. Câtă eficiență!

CITEȘTE articolul integral în Graiul Maramureșului din 7 septembrie 2018.

Lasa un comentariu

Contactează-ne!

Trimite-ne un mail