In Dezbateri

Managementul solicită din partea economiştilor soluţii argumentative ale deciziilor sistemice. Din practica de consultanță am identificat, la nivelul managementului, nevoia reală de argumentare și justificare decizională, centrată pe informații clare şi veridice. Instrumentele de lucru aflate la îndemâna specialistului în diagnosticarea activității economice trebuie adecvate sistemului de referință, pentru că un diagnostic de firmă nu este altceva decât căutarea stării de echilibru pentru afacerea diagnosticată.

Viziunea analizei de tip diagnostic

Utilizarea instrumentelor şi procedeelor de lucru din domeniul medical, la efectuarea analizelor economice de tip diagnostic, nu reprezintă o noutate absolută, cu condiția ca acestea să răspundă cerințelor de calcul al echilibrelor, într-o legătură intrinsecă cu sistemul de referință.

Viziunea analizei de tip diagnostic presupune o corelare a prognozelor economice și financiare, pe termene scurte și medii, cu starea de generală de echilibru.

Scopul diagnosticării activităților economice constă în identificarea gradului de reacţie a a sistemului la deciziile managementului; identificarea factorilor de acțiune în situația fluctuaţiei factorilor exogeni activității economice analizate; caracterizarea operativă a stării de echilibru endogene.

Instrumentarul și etapele de diagnostic

Pentru analiza de tip diagnostic se folosește următorul instrumentar:

  • descompunerea fenomenului economic pe elemente primare;
  • analiza individuală a fiecărei componente sistemice;
  • identificarea variaţiilor generate de acţiuni vectoriale externe;
  • recompunerea şi sintetizarea rezultatelor;
  • emiterea soluţiilor de acţiune prin decizie;

Construcţia instrumentarului de diagnosticare:

  • relevanţa individuală a indicatorilor stării de echilibru;
  • definirea valorilor de optim a echilibrelor;
  • compilarea valorilor de trend ale indicatorilor din componența instrumentarului;
  • corelarea acțiunilor vectoriale și compozite;
  • definirea valorilor de relevanță generală (convergența sistemică);
  • raportarea rezultatelor la riscurile anticipate;
  • corelarea capacității indicatorilor de a măsura echilibrul cu proiecțiile strategice;
  • construcția grilei de analiză sistemică;

Etapele studiului:

  • cunoașterea holistică a subiectului supus analizei;
  • determinarea factorilor de acțiune în obținerea echilibrului economic;
  • identificarea factorilor perturbatori ai echilibrului financiar;
  • departajarea indicatorilor de măsurare a sustenabilității activităţii economice;
  • construcţia instrumentarului compozit ce are capabilitatea de a reflecta esenţa dezechilibrelor financiare;
  • emiterea soluţiilor  asiguratorii de recâștigare a echilibrului general;

Proceduri și tehnici de lucru

Pentru analiza de tip diagnostic, procedurile şi tehnicile de lucru la care putem apela sunt:

  • comparaţia temporală şi structurală a informaţiilor;
  • gruparea informaţiei în funcţie de natura specifică a operaţiunilor;
  • introspecţia în conţinutul informaţiei;
  • gruparea şi sintetizarea rezultatelor;
  • generalizarea influențelor;
  • concluzionarea şi emiterea soluţiilor concordante cu obiectivul temei de diagnosticare;

Suportul informaţional necesar este contituit din situaţiile financiare; sistemele de evidență din contabilitatea financiară;  rezultatele contabilității de gestiune; rapoarte și studii tematice; situaţii analitice pe obiective.

Indicatorii pe care îi căutăm în această analiză de tip diagnostic și care sunt semnele stării de echilibru sunt:

  • rentabilitatea;
  • lichiditatea;
  • solvabilitatea;
  • gradul de îndatorare;
  • viteza de rotație a stocurilor;
  • profitabilitatea activelor;
  • productivitatea muncii;
  • productivitatea capitalului avansat;
  • migrația forței de muncă;

Analiza de tip diagnostic are, însă, limitările ei legate de tipologia activităţilor, dimensiunea ciclului de fabricaţie, sistemele de decontări, organizarea fluxurilor interne, gradul de expunere la riscurile exogene, gradul de integrare pe verticală și orizontală etc.

Diagnosticarea activităților economice nu trebuie să se limiteze la procesele post factum.  Activitatea economică este dinamică, prin urmare și analiza trebuie organizată astfel încât să se mențină pe ritmul evoluției sistemelor economice. Decalarea temporală a analizei de sistem îi atrofiază eficiența.

Lasa un comentariu

Contactează-ne!

Trimite-ne un mail