In Media

În aste vremuri nu se mai diferențiază ideologiile politice între ele: cele de stânga par a fi de dreapta, cele aflate pe la centru par a fi de margini – toate-s o apă și un pământ! Între vorbe și fapte sunt discrepanțe majore, acestea devenind cu atât mai vizibile atunci când comparăm înfăptuirile cu sloganele politice.

Odată cățărați pe jilțurile puterii, politicienii și-au uitat promisiunile

Cei de stânga au ajuns la putere – asta dacă au obținut-o vreodată (!) – în 2016, pe cai mari și cu scor de baschet, urmare unor promisiunilor social(iste). Odată cățărați pe jilțurile de pe malurile Dâmboviței și prin Piața Victoriei, și-au uitat cu desăvârșire promisiunile făcute. Să le reamintim câteva dintre ele:

1.) asigurarea condițiilor echitabile de tratament fiscal întregului capital activ, indiferent de sorgintea lui: neaoș românesc sau de prin cele străinătăți;

2.) întreprinderea de acțiuni prielnice unei dezvoltări sustenabile prin investiții în infrastructură;

3.) sprijinirea echilibrată a tuturor regiunilor patriei;

4.) repartizarea beneficiilor creșterii economice către toți românii.

Marilor companii nu le-a fost mișcată nicio… frunză de către ANAF

În legătură cu echitatea de tratament fiscal al capitalului, marilor companii aflate sub scutul Vestului, care nu se învrednicesc a-și plăti dările către stat, nu le-a fost mișcată nicio frunză de către ANAF-ul lui nenea Mișa. Corporațiile multinaționale stau bățoase, știind că nimeni nu îndrăznește să le scuture spre a-și plăti impozitele și taxele cel puțin la nivelul capitalului autohton. Inechitatea fiscală de care se ”bucură” ciobănașul mioritic, apăsat până peste poate de fiscarăși, în raport cu cei cu gulerele scrobite din corporațiile multinaționale demonstrează impotența decizională a politrucilor stângiști, și asta cu sens propriu.

Va curge multă apă pe Someș până când vor ajunge în fruntea țării meseriași

Despre celelalte promisiuni… să vorbim altădată! Va curge multă apă pe Someș până când vor ajunge în fruntea țării meseriași, nu diletanți  în ale conducerii. Doar cei pricepuți vor putea înțelege că orice afectare a mecanismelor pieței prin imixtiuni nesocotite generează economiei tare mult rău pe termen lung. A tunat și i-a adunat! Cu toate astea, economia se încăpățânează să funcționeze, să crească, dar ritmul actual al dezvoltării economice nu-i meritul guvernanților!

Nu-i musai să fii economist cu doctorat la Oxford – poți fi și cu unul mai mic la școala lui Oprea – pentru a înțelege că după fiecare criză economică urmează o perioadă de avânt, de relansare și creștere economică. Asta se întâmplă azi, după recesiunea financiară din 2008 care a clătinat America și marile centre financiare europene. În faza următoare, când economia își atinge apogeul din perspectiva creșterii, se iscă o altă furtună, o altă criză economică sau recesiune financiară. Ciclicitate a dezvoltării pe o piață liberă este normală, naturală și firească.

România are o economie emergentă. Este ca un burete uscat, avidă fiind de acțiuni specifice întreprinzătorilor. Cum și terenul este propice acumulărilor cantitative și calitative, ritmul posibil de creștere este mult mai ridicat față de economiile consolidate. Economiile emergente au avantaje față de cele consolidate, în România acestea putându-se identifica prin:

1.) gradul ridicat al sărăciei, care îndeamnă posesorii de venituri spre un consum generalizat;

2.) exodul tinerilor (20-35 ani) impulsionează construcțiile de case și acareturi, finanțate din banii trimiși familiilor spre a fi ”investiți”;

3.) ”încăpățânarea” întreprinzătorilor autohtoni de a revigora segmentele industriei prin tehnologizare și inovare, fapt ce conduce la creșteri ale salariilor nominale;

4.) o inflație negativă permite valorizarea salariilor reale, cu impact direct asupra creșterii consumului agregat etc.

CITEȘTE articolul integral publicat în Graiul Maramureșului din 3 noiembrie 2017.

Lasa un comentariu

Contactează-ne!

Trimite-ne un mail