In Media

Potrivit statisticilor, Maramureșul se încadrează în categoria județelor sărace: la o populație cu puțin peste 520 mii locuitori, numărul unităților economice active la 30 septembrie 2017 a fost de 16.695 persoane juridice la care se mai adaugă încă 24.757 persoane fizice. Analiza cantitativă relevă o situați acceptabilă: unei unități economice îi revin cam 12 locuitori. Dar, din perspectiva calitativă, PIB-ului pe cap de locuitor așează județul Maramureș pe locul 25 în țară, cu 23.100 lei/locuitor și pe ultimul loc în regiunea de nord-vest.

Un alt criteriu de apreciere a dezvoltării economice îl reprezintă investițiile productive, aflate într-o cădere liberă, cel puțin pentru ultimii trei ani. Nimeni nu poate contesta interesul turistic al acestor meleaguri! Maramureșul  este tare căutat de către turiști, mai ales de cei autohtoni. Afirmația este argumentată de creșterea activității hoteliere în 2017 cu 9,2 % mai mult față de anul 2016. Interesul  turiștilor din alte zări de soare pline este, însă așa și așa!

Infrastructura, bat-o vina!

Ritmul de creștere a turismului este încetinit de infrastructura rutieră inadecvată și de lipsa unui aeroport deschis către Europa și lumea largă. Drumurile nu-s rele, dar s-au aglomerat de când domnii-tovarăși au dat liber la golirea ”autohausu-rilor” din Germania și de prin alte țări europene. Cum nemții au ținut morțiș să scape de acele mașini, noi n-am avut nimic împotrivă. Mai mult: le-am dorit! Prin urmare, cui vrea să meargă de la Baia Mare la Borșa îi trebuie musai merinde-n traistă și răbdare cât încape.

Referitor la Aeroportul Internațional (sic!) Baia Mare, am căutat pe site-ul lor și am aflat că, ”… începând cu data de 22 decembrie 2015, ora 07.00, încetează operarea, datorită începerii lucrărilor de investiții… Durata estimată a lucrărilor este de 5 luni”. De atunci și până astăzi n-au trecut ”decât” doi (doi) ani!!! Să ne bucurăm că n-am rămas neinformați: în 17 martie 2017, conducerea unității se lăuda că-i totu’ gata și că, din luna mai a aceluiași an (!), vom zbura ca păsările călătoare peste tot în lumea largă.  Ei ne-au zis! Noi am rămas cu ochii-n nori, tot căutând avioanele!

Autenticitate sau modernism?!

De ce ar veni un francez, olandez, neamț sau oricine altcineva din lume, în Maramureș? Cu siguranță pentru ceva deosebit, autentic și valoros, diferit de ceea ce cunoaște el! Asta pentru că fiecare caută autenticul, noul și frumosul. Dacă va găsi ceea ce-și dorește, cu siguranță va zice și altora despre ce a găsit.  Iacă așa ar putea veni tot mai mulți să ne viziteze și să consume la noi, nu în altă parte.

Ce are Maramureșul autentic?! Multe, foarte multe! Din nefericire, o bună parte dintre  aceste valori sunt pe cale de dispariție, așa, ca și capra neagră. Încet și sigur, dacă nu se va interveni hotărât și eficient, autenticul va deveni fake și se va pierde în negura timpului. Lumea se schimbă aberant de iute și noi facem parte din ea!

Maramureșul încă mai are valori de netăgăduit

În occident, mediul rural a devenit o amintire, o pagină în cărțile de istorie. Acolo nu mai găsești o turmă de oi, o pajiște cu floră spontană, o ciurdă de vaci sau orătănii prin curțile oamenilor. Totul este betonat, pietruit, marcat și… îngrădit. Să ne gândim olecuță și să judecăm: nu cumva aceste ”modernisme” se îndreaptă înspre noi? Spre deosebire de alte ”zone folclorice”, Maramureșul încă mai are valori de netăgăduit: porțile și casele din lemn, portul și jocurile populare, datinile și obiceiurile străbune, muzica și oamenii primitori, dornici de taifasuri.

Are și obiective unice în lume: Cimitirul Vesel de la Săpânța, Memorialul Durerii de la Sighet, bisericile din lemn de la Șurdești, Budești, Ieud Deal, Cornești sau moara lu’ Dănilă și altele. Auzim adesea că Maramureșul este unic datorită stilului de viață, acela care pune accent pe obiceiuri, religie și o cultură aparte. Da, cu astfel de valori putem ieși în față și prin ele suntem și noi valoroși! Aceste valori sunt, însă, reale sau noi ne dorim să fie așa?!

O altă față a Maramureșului!

Pecinginea kitsch-urilor a pus stăpânire pe satele moroșenilor: case zugrăvite în culori africane, inox-uri și termopane cât cuprinde, portul popular meșteșugit din materiale sintetice (Dumnezeu a făcut Cerul și Pământul, restul este made în China!), cântăcioși făcuți la apelul bocancilor, obiceiuri de împrumut, oameni întristați și gârboviți de griji. Să nu pierdem din vedere jena, care merge până la rușinea de-a îmbrăca straiele străbunilor, cu naturalețea și firescul specifice generațiilor aflate astăzi aproape de crepuscul.

CITEȘTE  materialul integral publicat în Graiul Maramureșului din 29 decembrie 2017.

Lasa un comentariu

Contactează-ne!

Trimite-ne un mail