In Media

Tare-i mai place politicianului român ”să dea bine pe afară”, spre a-și rotunji valoarea!
Cum să pretinzi educație de la cei lipsiți de ea?!  Înainte de venirea ”pretinilor de la răsărit”, țăranul român vindea câte o bucată de pământ spre a-l școli pe unul dintre prunci, pe cel mai cu chemare spre învățătură. După ce ajungea ”domn”, își asuma răscumpărarea pământului înstrăinat, după datină. ”Domnul” acela știa să respecte cu sfințenie o lege nescrisă: ajutorarea fraților întru învățătură.

Ai noștri politruci, fără termeni de comparație

Se spune că valoarea unui om este dată de modul în care-și stabilește prioritățile. Dacă aplicăm această logică la politrucii de azi care guvernează țara, le putem lesne evalua capacitatea de a genera valoare pentru alții, ca urmare a exercitării actului de conducere. Pentru a determina nivelul de valoare atins al unuia dintre ai noștri politicieni, ar trebui identificate acele repere care să suporte o astfel comparație.

Am produce o blasfemie comparându-i cu  politicienii români de dinainte de comunism. Întâi de toate, conducătorii de atunci erau oamenii politici și  acționau în slujba neamului. Ei au ales suferința și moartea prin temnițele comuniste, în locul încovoierii spinării în fața torționarilor. Aceeași demnitate au manifestat-o și în relațiile cu  reprezentanții ”cănțălariilor” vestice, nerenunțând la principiile care i-au făcut OAMENI pentru istorie. Păcat că nu se mai învață despre așa ceva!

Pe spectrul politic actual, astfel de valori nu se mai zăresc! Politrucii de azi pot fi comparați doar între ei. La alegeri vom vota tot ca până acum, alegând ”răul cel mai mic”.  Toți sunt o apă și un pământ! Să luăm ca exemplificare modul în care se construiește bugetul consolidat al statului, că de, tot suntem la scadența la care proiectul de buget ar fi trebuit, conform legii, finalizat de către guvern și trimis spre dezbateri în parlament.

Spre a lămuri cât mai bine subiectul, am să fac exemplificarea pe seama cifrelor folosite la  construcția bugetară pentru anul 2017. Modalitatea de lucru fiind consacrată de ani buni, n-am nici o îndoială că se va menține și pe mai departe.

Bugetul statului, de la plămădire la… țigăneală

Într-o primă etapă, statisticienii plămădesc indicele de creștere economică pentru perioada următoare (5,21%), în traducere: cu cât va crește PIB-ul într-un an față de perioada precedentă. Apoi guvernanții își ațintesc privirile înspre Bruxelles, așa după cum le cere angajamentul din Tratatul de la Maastricht, de unde primesc mărimea deficitului bugetar (2,96%) în care trebuie musai să se încadreze, că de nu… na, na!

Se mai răsucesc și aruncă o privire către BNR de unde domnul acela cu cravată, pe post de etern guvernator, le va spune câte ceva despre rata inflației (1,4%) și cursul de schimb euro/leu (4,46).

De aici au treabă grea de făcut. Prin aplicarea procentului de creștere economică la estimările anului curent, corectate cu prognozele pe următorii cinci ani, rezultă mărimea PIB-ului (815.195 mld. lei) pentru anul de planificare bugetară. Din total PIB, o parte va fi prelevată la stat pe calea impozitelor și taxelor. Cota parte din PIB pe care o ia statul se numește coeficient fiscal (31,2%) și arată presiunea exercitată de către stat asupra economiei, prin fiscalitate. Rezultatul înmulțirii reprezintă veniturile proprii ale statului pentru anul viitor (254.717 mld. lei).

Dacă la totalul veniturilor se adaugă  împrumuturile care pot fi contractate pentru acoperirea deficitului bugetar (24.100 mld. lei), rezultă mărimea cheltuielilor ce pot fi efectuate într-un an (278.817 mld. lei). După ce totalul cheltuielilor a fost definit, începe marea țigăneală, adică repartizarea acestora înspre ordonatorii de credite (ministere). Acela care-i mai tare-n clanță va deschide ușa mai larg și va înhăța partea mai consistentă.

”Pușcoace” pentru neștiutori de carte: o fi de bine?!

Să zicem doar că, printr-o largă emulație politică, s-a stabilit – prin lege – ca învățământului să i se aloce 6% din PIB într-un an, ceea ce ar fi însemnat o sumă de 48.911,7 mld. lei. S-a stabilit prin lege! Prin urmare, acest procent reprezintă este o sarcină obligatorie pentru toți aceia care participă la construcția bugetului. Dar cine mai crede astăzi în lege?! Poate cei mici și neajutorați! În concret, la nivelul comisiilor de specialitate, bugetul învățământului a fost votat cu 19 la 10 din cei prezenți la un nivel al alocațiilor bugetare de 25,02 mld. lei, adică un procent de 3,06 % (!!!) din PIB.

Ce mai vreți, oameni buni? Rezultatul obținut este mai mare de jumătate din cât cere legea, nu? Mai aveți ceva de comentat? Poate să le zicem ceva despre… valoarea lor! Nu-i frumos și nu dă bine să fim sinceri până la capăt! Dă mai bine să păstrăm o limită a decenței.

CITEȘTE articolul integral publicat în Graiul Maramureșului din 20 octombrie 2017.

Lasa un comentariu

Contactează-ne!

Trimite-ne un mail