In Media

Obişnuinţa-i a doua natură. De aproape 30 de ani conducătorii ne livrează promisiuni măreţe despre cum ne va fi mai bine, despre cum vom trăi între munţii de mămăligă şi râurile de lapte, ambalate în expresii profunde: interes naţional, reaşezarea valorilor, principii sănătoase, servicii publice de calitate, onestitate etc., toate învolburate într-o retorică ieftină.

Bugetul învăţă­mântului este… maximal!

Despre anul care s-a scurs se spune că a fost unul complicat, că economia a mers cu frâna de mână trasă, de i s-au înroşit discurile la roţi. Perspectiva pentru 2018 pare luminoasă, dacă am da crezare declaraţiilor făcute de politruci, unii – chiar de pe-aici – duşi cu treabă pe la Bucureşti. Ne ”cerem scuze anticipat” pentru declaraţia de anul trecut a ministrului Pop, care se confesează pe Facebook: ”Vom avea un buget maximal (sic!), va fi cel mai mare buget din ultimii 10 ani”.

Făcând abstracţie de inadecvarea cuvântului maximal în acest context, termen care înseamnă o limită maximă a preţurilor stabilită prin lege, reţinem de la dânsul că va urma o creştere a prevederilor bugetare pentru sectorul social al învăţământului, de nu s-a mai văzut. Om trăi ş-om mai vedea!

Grija politicienilor pentru binele dascălilor

Pentru învăţământ, în proiectul de buget pe 2018 se urmăreşte o creştere a alocărilor bugetare cu 16% faţă de nivelul din 2017, ceea ce înseamnă cam 2,6 miliarde lei în plus. Cheltuielile cu salariile au o pondere de peste 85% din totalul cheltuielilor bugetare la învăţământ. Logica matematică ne spune că, la acest capitol bugetar va fi absorbită partea însemnată a creşterii prognozate. Matematic, da! Practic, vom constata! N-a fost an lăsat de Dumnezeu ca, la discutarea în Parlament a proiectului de buget, ministrul învăţământului aflat în funcţie să nu se laude că va avea ”cel mai cel” buget din istorie! La fel şi acum !

Mai mult, dascălilor pauperizaţi li s-a promis acordarea de tichete de vacanţă, să mai iasă şi ei în lume! Apoi ar trebui să încaseze o grămadă de euroi ca să-şi cumpere cărţile pe care nu şi le pot permite din leafă, promisiuni serioase nu glumă! Nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată i-am crezut pe cuvânt de pionier! Din nefericire, între declaraţiile lor şi realitatea execuţiei bugetare s-a făcut o prăpastie adâncă. Încă de la finele anului trecut, unii reprezentanţi ai Guvernului au început să o dea cotită: dacă se vor acorda astfel de beneficii, deficitul bugetar ar ajunge la 8,11 % din PIB. O catastrofă, ce mai ! Aşa că, dragi profesori şi educatori, vă rog să înţelegeţi situaţia. Şi mai ales neputinţa guvernanţilor.

Creştere şi de-creştere salarială?!

În România sunt 237.000 de dascăli la 3,64 milioane de elevi şi studenţi, cu o încărcătură didactică de 1 la 15,24. O fi mult, o fi puţin? Printre sforăituri politice, dascălilor li s-a promis o creştere salarială pentru 2018 de 25% începând cu luna ianuarie, apoi una de 20%, de prin martie. Tot pentru 2018 au fost aduse şi o serie de modificări la Codul fiscal, între care şi mult trâmbiţata trecere a contribuţiilor de la angajator la angajaţi. Ce frumos! Acest mecanism financiar generează automat o sporire a masei salariilor brute cu 22,5 %!!! Procentul acesta este egal cu nivelul mediu al contribuţiilor angajatorului în 2017 în sistemul bugetar.

Între 25%, cât reprezintă creşterea salarială prevăzută de lege, şi efectul mişcării din condei nu rămâne mare scofală! Ceva, ceva se va simţi la salariile mici, de sub 2.200 lei brut/lună, între 5 şi 10% în plus. Aceia care au salarii ceva mai măricele, de peste 5.000 lei, vor pierde până la 12%, în prima etapă de creştere salarială!!! Diferenţele apar tot de la matematică, bat-o vina! Nu trebuie să fii doctor în economie, este suficient şi în sufragerie să calculezi creşterea salarială pentru a observa cum se fură căciula!

CITEȘTE materialul integral apărut în Graiul Maramureșului din 5 ianuarie 2018.

Lasa un comentariu

Contactează-ne!

Trimite-ne un mail