In Media

Aceia care s-au cocoțat pe scara puterii au deprins o preocupare interesantă (dacă nu hilară), dusă la rang de prioritate despre cum arată, vorbesc, gesticulează și, mai ales, cât de bine dau pe sticla TV-ului. Cu alte cuvinte, se străduiesc din răsputeri să fie frumoși și și să pozeze în dăștepți! În lipsa lor, nici iarba nu crește, nici frunzele nu mai stau aliniate în copaci. Interesul pentru imagine al politicienilor crește proporțional cu mărimea rangului social.

Își doresc să se oglindească în ochii și mințile alegătorilor într-o lumină ce nu le aparține pentru că nu o au și nici nu o vor avea vreodată, doresc să pară ceea ce nu sunt și nici nu pot ajunge. Mulți dintre ei sunt mult prea mici și prea mărunți pentru a fi ceea ce încearcă să fie. Joacă un rol plăsmuit încercând să ne transmită preocuparea lor pentru interesul general, pentru binele nostru, al celor mulți. Se înfundă în explicații lipsite de noimă și ne amețesc cu (ne)priceperea la tot și în toate. Marea parte dintre deținătorii vremelnici ai puterii nu pot conjuga verbul a face, așa că se rezumă la a da… bine!

Nu importă elucubrațiile debitate, contează doar cantitatea de vorbărie!

Se uită politicianul nostru în oglindă și își zice: ”Doamne, fain îs, cât sunt de deștept! Ce puternic sunt!” Iar despre ceilalți: ”Cine se crede ei? Le arăt eu lor! Cum îndrăznește să se pună cu mine?!” Gravitatea unei astfel de stări vine din procesul de promovare a politicianului ieftin, care crede tot ce-și zice, ba mai și adaugă câte ceva pe măsură ce-și îmbogățește vocabularul cu cuvinte noi.

Pentru a-i fi confirmate atributele pe care și le arogă, se înconjoară cu adulatori-trepăduși, specimene cu sarcini precise în zgândărirea orgoliului: ce bine le zice șefu’, ”că cum le zice el mai rar, nenicule”, da ce țoale mișto, ce freză și sprâncene… Și iacă așa, le sporește stima de sine mai ceva ca zmeului coada. Politicianul dâmbovițean se zbate într-o luptă a lui, cu neputința, neștiința și lipsa de expertiză, într-o lume aflată dincolo de realitate. Nu importă elucubrațiile debitate, contează doar cantitatea de vorbărie!

Miza politicianului răpus de pofta de imagine este doar el și ai lui

Politicianul zilelor noastre se află mereu în luptă cu oricine se încumetă să-i stea în cale, iar dacă adversarii nu se anunță, îi inventează. În ultimii ani politica nu mai are ca miză viața socială și economică, necazurile și neajunsurile celor mulți, educația, normalitatea socială, buna conviețuire între cetățeni. Miza politicianului răpus de pofta de imagine este doar el și ai lui, așa că se bate pentru interese personale: cine-i mai penal, cine are dreptul de a fi la putere, care-i mai tare-n clanță, cine să respecte legea, cine trebuie mazilit. Odată găsit oponentul, își așează liniile de trepăduși ca Napoleon armata și pornește la lupta pentru imagine, uitând cu desăvârșire de sarcinile funcției pe care a dobândit-o: securitatea socială, stoparea bejaniei naționale, asigurarea climatului optim pentru mediul de afaceri, măsuri pentru atingerea performanței educaționale, sporirea nivelului de trai, recuperarea decalajelor față de țările occidentale etc.

Economia e în expansiune, numărul săracilor crește, nivelul de trai scade

Este tot mai greu de explicat cum, într-o economie aflată în expansiune, numărul săracilor crește, nivelul de trai scade, iar securitatea socială se diminuează. România cunoaște o divergență accentuată între consum și procesul investițional, iar politica fiscală este pro-ciclică. Intervențiile de natură fiscală făcute în 2017 exercită presiuni asupra bugetului consolidat, cu riscuri de adâncire a deficitului. Reașezarea indicatorului în parametrii asumați (sub 3%/an) implică reajustări fiscale. În traducere liberă, înseamnă o creștere a presiunii fiscale prin majorarea unor impozite sau taxe. Semnale serioase în această dihotomie au venit dinspre instituții specializate, demne de crezare. Dar cine să le înțeleagă?

CITESTE articolul integral în Graiul Maramureșului din 13 iulie.

Lasa un comentariu

Contactează-ne!

Trimite-ne un mail