In Media

Primele 12 mari orașe ale României, în care viețuiesc 22% dintre locuitorii țării, participă în proporție de 78% la formarea PIB-ului. Acesta se află pe un trend de creștere, dar evoluția sa este lentă în raport cu potențialul real din sectoarele de bază ale economiei: industrie, agricultură sau servicii. Între ”frânele” care împiedică o creștere mai accelerată, lipsa forței calificate de muncă este importantă, ca și absența componentelor de infrastructură: șosele rapide, aeroporturi, transport feroviar. Împuținarea forței de muncă este efectul scăderii demografice și al exodului de cetățeni ai patriei înspre alte meleaguri mai înfloritoare, iar infrastructura precară este rezultatul incapacității politicienilor de a răspunde solicitărilor ce vin dinspre economie.

• orașele mari se dezvoltă, cele mici sărăcesc

Migrația forței de muncă are loc înspre zonele care oferă locuri de muncă mai bine plătite și un nivel de trai mai ridicat. Ea se produce pe două planuri. În plan extern, având predominant ca destinații țările din Europa de Vest. Și în plan intern, dinspre orașele mici către cele mari. Astfel, aproximativ 3,6 mil. de români, a se citi forță de muncă activă, trăiesc și muncesc în afara țării. În ceea ce privește coordonata internă, aceasta a dus la un grad ridicat al depopulării micilor localități urbane și rurale. În același timp are loc o supraaglomerarea a marilor orașe.

Tinerii pleacă la studii în marile orașe și nu se mai întorc la locul de baștină. Atracția lor pentru metropole nu ține neapărat de calitatea studiilor, cât de oportunitățile pe care le au pe perioada studiilor și după finalizarea lor. Orașele mari se dezvoltă, cele mici sărăcesc! Dacă edilii din orașele mici nu vor înțelege că este imperativă acțiunea de atragere a companiilor generatoare de valoare adăugată, fenomenul migrator va crește în continuare. În ritmul actul al depopulării orașelor mici, în 12-15 ani acestea vor fi populate majoritar cu pensionari!

• polarizarea economică, încă o vulnerabilitate a României

Polarizarea economică din România reprezintă o mare vulnerabilitate în fața fluctuațiilor economiei mondiale, inerente în procesul de largă globalizare. Polarizarea duce la inechități. Una se referă la raportul dintre capitalul străin și cel autohton: doar 360 de companii dintre primele 1.000 performante sunt cu capital autohton. Dintre întreprinderile care exportă produse ”încărcate” cu valoare adăugată, 97% sunt cu capital străin.

O altă inechitate vizează dependența veniturilor publice de un număr foarte mic de companii. 3% dintre companii produc peste 38% din valoarea adăugată brută. O altă discrepanță alarmantă ține de dispersia teritorială a companiilor importante, implicit a contribuției lor formarea la PIB-ului. Astfel zona București – Ilfov, acolo unde este concentrat marele capital, are un aport de 27% la PIB. Urmează, la mare distanță de Constanța (5%), Prahova (4,7%), Cluj (4,6%) și Timiș (4,5%). Explicațiile acestor inechități se leagă migrația internă, dar mai ales de existența infrastructurii: aeroport, șosele, căi ferate.

CITEȘTE articolul integral în Graiul Maramureșului din 19 octombrie 2018.

Lasa un comentariu

Contactează-ne!

Trimite-ne un mail