In Media

Se vorbește-n târg, pe la colțuri, cum că România este condusă de către ”alții”, ascunși de ochii lumii, de către oamenii umbrelor. La vot s-au înscris doar unii, pe care-i știm de ani de zile. Prin urmare, cine sunt ”alții”? Tot din gura satului am aflat că ar exista un stat paralel, ce lucrează la butoane prin servicii: SRI și SIE, FBI și CIA, DNA și… cine o mai fi. O fi adevărat, ori este doar o formă de manipulare?! De unde nu-i foc, nu iese fum! Ai noștri (politrucii) se tot văicăresc cum că nu ajung la butoanele puterii… Or fi prea sus butoanele și ei prea scunzi sau prea rotunzi?

De unde vine puterea?

În economia de piață, capitalul este rege! Ai bani, ai putere. Banii sunt la companii, cele mari și cele mici. O regulă simplă, la mintea lui Gigel, spune așa: cu cât sunt mai puternice și mai mari companiile, cu atât le crește puterea de influență… politică.

Să luăm un exemplu: din primele 100 de companii care fac export, doar 3 (trei) sunt cu capital autohton. V-ați prins acum de ce domnul etern guvernator de BNR plânge și suspină? Cum că balanța de plăți este deficitară, că inflația o ia la goană, că nu sunt bune măsurile luate de guvernanți și că, atenție!!!, cursul de schimb va fi lăsat în voia piețelor?! Ce mai, descurcați-vă fraților, eu sunt de altă părere!

Se văicărește domnul Mugur mai ales pentru acele măsuri care se doresc a-i scutura de praful cu impozite neplătite pe putătorii de gulere albe. Bine, frate, dacă marii corporatiști nu vor să-ți plătească în întregime ceea ce se cuvine de drept statului român, tu, Guvern român, îndrăznești să-i zgândări?

Să mai luăm un exemplu: 10% din veniturile proprii ale bugetului reprezintă obligații fiscale stabilite în sarcina a 4 (patru) mari companii, dintre acelea care administrează în folosul lor resursele țării: petrol, gaze și energie electrică.

Puterea vine de la bani! Prin visteria statului cam bate vânt a pagubă, deci Guvernul nu prea are bani. Banii au rămas la companii, iar companiile nu vor să le de-a ascultare lui nea Mișa și lui nenea Tudose. Cum Guvernul n-are bani, nu are nici putere!

Dar cine încasează ”na, na” de la Bruxelles că lucrurile merg prost pe la noi, că deficitul bugetar se duce-n sus, că infrastructura merge-n jos, că inflația crește, că investiții nu-s, că aia, că cealaltă? Așa le trebuie dacă n-au… butoane!

De ce se ”revoluționează” fiscal Guvernul?

Media abundă de știri și opinii, vântură idei și păreri, analizează și dă cu presupusul despre ”țopăiala fiscală” a Guvernului, așa cum a numit-o Domnul prezidente! Că sunt bune sau nu, vom trăi și vom vedea! Un lucru-i sigur: aceia mulți și prost plătiți nu vor pierde nimic. Poate vor mai cârpi câte un leuț în plus.

Dincolo de pleiada de argumentații venite din partea analiștilor, idea suportării contribuțiilor de către angajați nu-i rea, în sine. Altele sunt rele. În primul rând faptul că guvernanții nu au motivat în clar și fără teamă în fața corporatiștilor scopul, efectele și procedura pentru care au iscat atâta zarvă.

Să le luăm pe rând!

Scopul ține de dorința de creștere a gradului de colectare a veniturilor

Scopul ține de dorința de creștere a gradului de colectare a veniturilor. Nu trebuie să deținem piatra filosofală a fiscalității ca să înțelegem că stopajul la sursă se plătește de către fiece angajator, înaintea celorlalte impozite.

Asta pentru că fapta de a nu plăti ceea ce ai reținut pe statul de salarii înseamnă infracțiune, cu drumuri pe la DIICOT și procese prin instanțe. Efectele scontate au legătură cu limitarea evaziunii fiscale pe acest segment, mai ales la nivelul marilor companii.

Mai precis, de anihilarea transferurilor financiare dinspre marile companii către societățile mamă din străinătate, pe calea redevențelor, împrumuturilor, know-how-ului, mărcilor de fabricație, licențelor de producție etc. și ”fentarea” contribuțiilor către statul român. Procedura vizează simplificarea mecanismului de administrare fiscală, pe segmentul contribuții, respectiv o creștere a capacității de control și urmărire a acestor obligații fiscale.

Cum domnii din Guvern nu au explicat ce vor, lumea nu a înțeles și s-a zbârlit la coamă!  Simțindu-i pe guvernanți cu lecțiile nefăcute, corporatiștii și-au trimis mesagerii să agite spiritele prin piețe și pe la televiziuni. Păi bine, domnule ministru de finanțe, chiar așa?! N-ai curaj să zici ce te doare?! Spune, tată, ce te doare! Zi-i ”boborului” care-i baiul și o să vezi că lumea va pricepe mult mai ușor decât tine!

CITEȘTE articolul integral publicat în Graiul Maramureșului din 17 noiembrie 2017.

Lasa un comentariu

Contactează-ne!

Trimite-ne un mail